le-as fi numit certitudini, dar pentru a nu leza personaliatea mea dialectica, ma voi rezuma la impresii.
impresia ca la ei nu-i ca la noi. si ca flegma, rahatii, mutrele acre le sunt straine. totul curge, procesul este firesc, istoria nu are brese. priveam cu invidie si admiratie pasii lor fermi si neostentativi, constiinta faptului ca ei stiu, ca ei sunt la ei acasa. acest loc nicicand subjugat, populat de valoare pana in zambetul micului afacerist din kensington.
si pleci. lasand in urma un cer ce parea mai aproape, o clima aristocratica, o persoana aproape draga, sandwishuri cam condimentate, nopti in shepherds bush, dupa-amieze vesele in hyde park, irlandezi funny. apoi derulezi in minte ”hectic, wicked, posh” si spui ‘bah mari, trebuie sa revenim’.
Niciun comentariu până acum.
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
